Am venit la capitala acum ceva vreme sa invat sa fiu corporatista. Inca de cand s-au construit primele cladiri birouri in Bucuresti -cele de la 'calutii' care erau dupa fantana Miorita pe dreapta- imi doream sa lucrez acolo, lucru care s-a si intamplat pentru o perioada buna de timp.

 

Am facut o facultate de fitze la momentul respectiv, fara sa fiu impinsa de la spate de ai mei parinti. Deciziile mi le-am luat intotdeauna singura, chiar daca au fost personaje trecatoare prin viata mea care si-au lasat mai mult sau mai putin amprenta.

 

M-am facut mare si dupa o casnicie esuata, in care am realizat ca nu mai avem nimic in comun, i-am pus punct si mi-am inceput viata mea adevarata, intalnindu-l intr-o buna zi pe dl. libelula, la un training despre competentele in recrutare. M-a enervat cumplit la momentul respectiv, dar asta a facut tot fun-ul de dupa. Si uite asa din zvacul si valtoarea evenimentelor si dupa ceva timp de stat impreuna a aparut d-ra libelula.
Fetita prinse libelula si voia sa-i smulga aripile. Mama ii spuse: Acestea suntem noi, libelulele care dansam in vant, zburam in valuri din zori si pana la asfintit. Fetita isi aduse aminte de vibratia ei si dadu drumul libelulei.
Sunt o proaspata mama-libelula aflata la inceput de drum intr-ale mamiciei, aceasta dulce nebunie. Va scriu pe scurt povestea mea ca sa va familiarizez cu modul meu de a fi si ca sa ma cunoasteti mai bine.

 

Sunt o femeie normala, implinita, cu vise, aspiratii, dorinte, si totodata cu frustrari si neimpliniri. Si nu, nu fac parte dintr-o secta asa cum multi cred, mai ales de cand am inceput sa ne hranim sanatos, sa ne schimbam radical ritmul de viata si sa facem lucrurile altfel.
Ideea blogului mi-a venit de cand eram insarcinata, de cand cautam informatii pe care, fie le gaseam, fie nu. Si trebuie sa recunosc ca un impuls extrem de mare l-am primit de la D.
 
Scriu despre noi doua, eu si libelula mica, despre cum ne traim viata, despre ce ne place si ce nu ne place, despre mamicie. De fapt scriu despre tot ce ni se intampla mie si libelulei, noua ca familie. Nu vreau sa dau sfaturi nimanui, va povestesc prin ce am trecut, ce facem, cum a fost sarcina si nasterea mea acasa doar cu dl libelula (alias D.).
 
Sunt convinsa ca voi cele care cititi veti gasi informatii utile care va vor ajuta in luarea unor decizii. Nu critic pe nimeni, imi spun parerea si tot ce scriu este si va fi bazat pe propria experienta. Asa cum si mie mi-a placut sa gasesc informatii utile cand am inceput sa ma documentez despre diverse teme, asa sper ca si ceea ce va scriu sa va fie de folos.
 
Acest blog este dedicat libelulei mele, sufletelului meu drag, este despre ea si despre noi. De ce libelule? Pentru ca imi plac libelulele la nebunie, pentru ca simbolizeaza vara, pentru ca sunt aducatoare de noroc. Asa cum zboara in vant, libelulele sunt simbolul schimbarilor si al visarii. In mod simbolic sunt asociate cu prosperitatea, puterea, curajul, armonia si puritatea. Se spune ca libelulele simbolizeaza iluzia, un memento metaforic al timpului in care magia este ceva in care inca cred.
Imi plac lalelele si freziile, lalelele pentru ca simbolizeaza renasterea, reinnoirea, dar mai ales inceperea unui nou ciclu in natura, dar si in viata noastra.
 
Freziile imi plac pentru ca simbolizeaza nevinovatia, increderea, dulceata si prietenia precum si capacitatea acestei flori de a se adapta oricarei situatii, lucru care ma caracterizeaza pe deplin.
 
Ma motiveaza sa nu raman in urma, sa evoluez o data cu timpul si timpurile in care traim, iar job-ul de mama full-time aduce provocarea suprema in viata mea, provocarea de a fi intotdeauana mai buna, mai puternica si mai ales sa reusesc in tot ceea ce imi propun. Este o provocare si trebuie sa recunosc ca imi place la nebunie.
 
Cu toate acestea, nu toate fenomenele naturale au o semnificatie spirituala, uneori, o musca dragon este de fapt doar o LIBELULA ;).

...a wealth of flowers, a hint of warmth, a deepening of emotions. Wear it and have a happy heart.